ADVOCACY

Poziția Centrului pentru Jurnalism Independent față de proiectul de lege privind ‘defăimarea socială’, inițiat de deputatul Liviu Dragnea

București, 30 septembrie 2015

UN SCOP NOBIL SERVIT PROST

CJI_siglaIntenția inițiativei legislative este aparent clară: protejarea demnității umane. Iar reacțiile din spațiul public românesc – în special cele din ultimul timp, motivate de criza refugiaților din Orientul Mijlociu – dovedesc că o reacție la nivel de guvern/ de politici publice este necesară și oportună.

Consideram însă că “legea” nu este cel mai potrivit vehicul pentru acest lucru, iar modul în care arată acest proiect de lege ne dă dreptate: este un text eclectic, care bagă sub aceeasi aripa juridică educația, mass media, CNCD, etc.

 Definiția “defăimării sociale” este, în opinia noastra, mai slabă decât cea care apare în OG 137/2000, care reglementează domeniul anti-discriminării. De exemplu, propusul proiect de lege sancționeză “fapta prin care o persoană este pusă într-o situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”. Termenul este extrem de evaziv și făra temei juridic. OG 137/2000 vorbește de limitarea exercitării drepturilor, drepturi prevăzute în Constituție. Ar fi interesant de văzut cum va gestiona statul, dacă aceast proiect este aprobat, “situația de inferioritate” a celor săraci – căci averea este unul dintre criteriile propuse pentru definirea grupurilor sociale.

Considerăm nejustificată distincția făcuta între demnitatea unui individ și cea a unui grup social (lezarea demnității unui grup social – contrucție abstractă – este pedepsită mai grav decât fapta comisă împotriva unei persoane) și excesiv timpul de 3 ani în care cel lezat poate face plângere. Documentele internaționale în domeniul drepturilor omului vorbesc de drepturi individuale, deci “demnitatea unui grup” este greu de definit și susținut juridic.

In condițiile în care instituțiile publice de media au redacții specializate pentru minorități, obligația de a rezerva 1% din timpul lor de emisie pentu promovarea toleranței față de diferențele de grup este inoperantă. Daca vrem cu adevărat rezultate, promovarea diversității (termen pe care îl preferăm celui de “toleranță”) ar trebui să fie o politică generală a posturilor publice, parte a tuturor programelor.

Salutăm prevederile referitoare la creșterea interesului și a obligațiilor școlilor de a promova diversitatea. Credem însă că toate prevederile din proiectul de lege pot fi rezolvate prin Legea Educației sau, și mai simplu, prin initiațive ale Ministerului Educației, programe specifice, etc.

Nu în ultimul rând, observăm o dublare a sarcinilor la nivelul CNCD și așteptări nerealiste de la nou înființatul Departament pentru Toleranță și Demnitate Umană. Cu doar 10 posturi în schemă, acesta ar urma să facă monitorizari și controale la nivelul întregii administrații publice, în plus față de celelalte atribuții ale sale.

Considerăm că nevoile sociale la care încearcă acest proiect să răspundă sunt reale și urgente. Considerăm însă că ele ar putea fi mai bine rezolvate printr-o politică publică trans-departamentală, printr-un angajament ferm și sincer al guvernului și administrației publice pentru promovarea diversității, prin alocarea de fonduri suficiente pentru schimbările propuse (benefice și de salutat) și prin consolidarea instituțiilor deja existente și funcționale (CNCD). Considerăm că, în prezent, Codul Civil și OG 137/2000 conferă suficiente mijloace de remediere celor care se simt lezați. Și în acest caz, ca și în altele, încercăm să corectam printr-o lege ceea ce ce nu merge în aplicarea legislației deja existente.