ADVOCACY

Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale!

În atenția Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
B-dul G-ral Gh. Magheru, nr. 28-31, sector 1, București
Adresă de e-mail: anspdcp@dataprotection.ro
 
13 noiembrie 2018
Vă adresăm această scrisoare deschisă în contextul controverselor publice create de solicitarea pe care
ați adresat-o jurnaliștilor de la RISE Project, de a vă furniza informații referitoare la postarea pe pagina de
Facebook a unui material jurnalistic.
În calitatea noastră de organizații de drepturile omului, susținând atât drepturile la libertatea de exprimare
și libertatea presei, cât și dreptul la viață privată, am dori să facem câteva precizări care sperăm să vă fie
utile în abordarea unor situații similare cu cea de față, în special cu privire la libertatea de exprimare
(pentru că știm că zona de date personale și viață privată este obiectul dvs. de activitate), precizări care ar
putea să vă ajute în a înțelege reacția fără echivoc a autorităților europene (1). De asemenea, sugeram că
Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care privesc
prelucrarea datelor în scop jurnalistic.
 
1. Nu doar viața privată este un drept fundamental, ci și libertatea de exprimare
 
Atât dreptul la viață privată, cât și dreptul la libertatea de exprimare se bucură de un regim egal, niciun
drept nefiind deasupra celuilalt. O autoritate nu poate invoca în mod arbitrar restricții asupra dreptului la
libertatea de exprimare, cu atât mai puțin când este vorba despre un subiect de interes public, precum în
cazul de față. Pentru a decide care dintre cele două drepturi primează într-o speță, acestea trebuie puse
în balanță, fiind necesar a se efectua un echilibru corect, luându-se în calcul particularitățile fiecărui caz.
A reduce discuția doar la cele 3 derogări din art. 7 din Legea 190/2018 reprezintă o abordare simplistă,
câtă vreme este clar că scopul Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) nu este de a limita
libertatea de exprimare. În același timp, există numeroase acte normative privind drepturile omului
semnate de România (nominalizăm aici doar două – Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
și Convenția Europeană a Drepturilor Omului) ce trebuie luate în considerare atunci când este vorba de
un conflict între două sau mai multe drepturi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) are o vastă
jurisprudență ce vorbește despre punerea în balanță a dreptului la libertatea de exprimare și a dreptului la
viață privată, iar acest test de echilibrare ia în considerare cel puțin 6 factori extrem de importanți ce
trebuie considerați în fiecare caz în parte (2). Așadar ar fi fost necesar ca ANSPDCP să ia în calcul – atât în
 discuțiile interne, dar și în clarificările publice ulterioare – aceste aspecte ce țin de proporționalitate și
 cântărirea justă a celor două drepturi fundamentale (3).
 
2. Protecția surselor în cazul jurnaliștilor este crucială pentru garantarea dreptului la libertatea de
exprimare
 
Protecția surselor jurnalistice este una din condițiile de bază în garantarea libertății presei. Jurisprudența
CEDO subliniază cu consecvență că încercarea de a obliga un jurnalist să își dezvăluie sursele încalcă
dreptul său la libertatea de a primi și distribui informație, deci încalcă dreptul său la libertatea de
exprimare. Curtea a considerat că obligarea jurnaliștilor la a-și dezvălui sursele afectează libera circulație
a informației, în detrimentul democrației, drept pentru care poate fi justificată doar în cazuri excepționale .
(4)
De aceea este absolut normală reacția jurnaliștilor și a instituțiilor europene când au aflat că Autoritatea ar
fi cerut „sursa” informațiilor protejate de RISE Project. Aici considerăm că ar fi rolul Autorității de a ține
cont de sensibilitățile conflictului dintre drepturi, în primul rând pentru a preciza de ce în acel caz nu se
aplică excepțiile pentru colectarea de date în scop jurnalistic. În al doilea rând dacă decide că trebuie să
meargă mai departe, nefiind vorba de derogări, Autoritatea trebuie să precizeze că solicitarea de surse în
aceste cazuri nu se referă la sursele jurnalistice, ci, mai degrabă, urmărește să identifice dacă datele sunt
colectate direct de la persoana vizată sau din alte surse (sau surse publice), pentru eventuala aplicare a
articolelor 13 și 14 din GDPR.
Nu putem decât să sperăm că, de fapt, avem de a face mai degrabă cu o inadecvare a comunicării, decât
cu o dorință de a avea acces la sursele jurnaliștilor.
3. Amenințările nu au ce să caute într-o adresă din partea unei autorități publice
Solicitarea dvs. către RISE Project indică faptul că sunt pasibili de o amendă de 3000 de lei pe zi, pentru
fiecare zi de întârziere cu răspunsul la solicitarea dvs., răspuns ce are termen limită de 10 zile. În plus
i-ați mai anunțat și că sunt pasibili de o amendă de până la 20.000.000 de euro pentru încălcarea art. 83
din Regulamentul general privind protecția datelor, subliniind în textul redactat de dvs. referința la
„neacordarea accesului”.
Aceasta sună a amenințare (deși textul e conform cu prevederile Regulamentului), iar partea legată de
„accesul’ la documente ridică același probleme ca și cele de mai sus. Cu atât mai mult cu cât nimeni în
Europa n-a acordat încă vreo amendă de 20 de milioane de euro. De fapt, nici măcar de 1 milion. Credem
că nici măcar de 100 000.
În concluzie, față de cele trei puncte mai sus menționate, observăm că solicitarea formulată către RISE
Project a lăsat impresia unei acțiuni făcute în grabă, fără o analiză temeinică a situației, ceea ce a
alimentat convingerea publică că ar fi existat o motivație de natură politică, generată de subiectul
materialului jurnalistic, și nu ar fi fost vorba de o simplă anchetă obiectivă și imparțială a Autorității de
supraveghere în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.
Facem aceste remarci deoarece ambele drepturi fundamentale sunt la fel de importante și nu dorim ca
rolul Autorității să pară a fi redus la un instrument de control politic și blocare a dezbaterilor necesare
într-o societate democratică.
Considerăm că Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care
privesc presa. Acest sistem de lucru trebuie conceput doar în baza unor consultări publice cu
mass-media și cu organisme cu expertiză în domeniul libertății de exprimare și al libertății presei, din
România și din Uniunea Europeană. Așteptăm cu interes propunerile dvs. în acest sens.
Semnatari:
Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
 
ActiveWatch
 
Centrul pentru Inovare Publică
 
APADOR-CH
 
Centrul pentru Jurnalism Independent
 
Miliția Spirituală
 
Sindicatul Roman al Jurnaliștilor MediaSind
 
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație
 
Societatea Jurnaliștilor Galați
 
Funky Citizens
 
Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile
 
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
 
2. O analiză detaliată a acestor factori și a cazurilor CEDO relevante poate fi găsită la
3. Ne referim la documentul publicat pe 9.11.2018 pe site-ul Autorității
_Project&lang=ro
4. Goodwin v. United Kingdom, Cerere nr. 17488/90, Hotărâre 27 martie 1996,
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57974 ; Curtea Europeană a Drepturilor Omului – “Protecția Surselor
Jurnalistice” – Document publicat în septembrie 2018
Regulation of media workers” Capitolul “Protection of sources”, Article 19,